Arta Japoneza

Arta Gradinilor

Arta gradinilor a existat in Japonia chiar inainte de secolul al VI-lea - cand pare a fi patruns in Japonia odata cu budismul venit din China, prin Corea - si s-a dezvoltat, in toate epocile, in stransa legatura cu construirea de palate si vile.

Gradinile tipic japoneze
(spre deosebire de cele europene):

• nu au flori de culori vii, aranjate simetric in roduri, florile, plantele fiind aseazate liber;
• in general, nu au bazine mari, canale artificiale sau fantani arteziene (japonezii cred ca acestea dau o impresie de artificialitate);
• sunt utilizati atat arbori cu frunze aciculare cat si cu frunze late (pini de diverse specii, cedrul japonez, ienuparul, chiparosul japonez, etc.);
• dintre arborii cu frunze late sunt preferati cei cu foliaj colorat sau cu flori frumoase;
• cei mai indragiti sunt prunii si ciresii, apoi camelia, stejarul, laurul, artarul, rodia ...;
• importanta este si linia trunchiului si configuratia coroanei arborilor;
• pietrele folosite pentru a reprezenta dealurile, lacurile si paraurile sunt plasate cu o inalta pricepere.

Cronologic, gradinile japoneze pot fi clasificate astfel:

• Gradini din perioada Nara (710 - 794), in stil "Sumisen" (adesea dupa modele chineze):
  - inconjurate intotdeauna de lacuri si insule legate intre ele prin minunate poduri;
  - au in compozitie stanci, apa, copaci, plante, pasari, animale, pesti.

• Gradini din epoca Heian (794 - 1192), in stil "Shinden-Zukuri":
  - asezate in partea de sud a cladirii;
  - apa curge pe sub cladire sau printre doua edificii, dinspre nord spre sud, ori dinspre est spre vest (conform mitologiei chineze, cele patru puncte cardinale sunt patronate de patru zeitati, estul fiind considerat sursa puritatii);
  - un lac ingust spre vest iar in mijlocul lacului o insula;
  - paraul se desparte in doua brate: unul alimenteaza lacul iar celalalt formeaza o cascada coborand de pe o inaltime;
  - pe inaltime, pe malul lacului si in lac sunt asezate stanci cu forme, dimensiuni si aspect strict determinat;
  - gradina cuprinde diversi copaci si plante.
• Gradini din perioada Kamakura (1192 - 1333), in stil "Zen":
  - simplitate si dorinta de a reda frumusetile naturii (in urma luarii puterii de catre clasele de razboinici, modul de viata de devine mai auster iar stilul gradinilor tinde spre simplificare);
  - se pune in evidenta mai mult elementul spiritual si aproape de loc cel material - adesea gradinile sunt aproape fara plante (sobrietatea filosofiei Zen determina inlaturarea fastuozitatii nobiliare si elegantei ostentative);
  - elementele straine pierd din influenta, originalitatea si marea simplitate dau un farmec deosebit acestor gradini;
  - se foloseau cu multa pricepere numeroase roci, apa absenta era evocata cu ajutorul pietrelor si al nisipului;
  - din aceasta epoca sunt gradina templului Zuisenji din Kamakura si Erinji din regiunea Yamanashi.
• Gradini din perioada Muromachi (1333 - 1573) - epoca de aur a gradinilor, in stil "Kare-senzui":
  - gradini mici, formate doar din stanci, care devin locuri comune in toate manastirile Zen, celebra fiind gradina manastirii Ryoanji;
  - reprezentativ este stilul "Hera-niwa" - gradina plata, fara inaltimi, fara lac, numai stanci, copaci si nisip, nisipul alb care o acopera este greblat usor spre a-i conferi aspect de vluri sau linii paralele;
  - gradinile - fiind de mici dimensiuni - erau aranjate incat sa incorporeze in imagine un deal, ori o padure, asa-numitul "peisaj imprumutat";
  - gradinile de la Ginkakuji si Daisen-in (amandoua in Kyoto) sunt expresia aspiratiei catre o lume a perfectiunii, o lume a oamenilor.

• Gradini din epoca Azuchi - Momoyama (1573 - 1603):
  - spiritul eroic se regaseste in arte si in constructiile grandioase;
  - gradinile au culori vii, suprafete mari;
  - tipica este si gradina templului Nishi-Honganji (de langa castelul Fushimi);
  - odata cu raspandirea ceremoniei ceaiului, devin tot mai populare gradinile sobre, care inconjurau pavilioanele de ceai.
• Gradini din perioada Edo (1603 - 1867):
  - in prima parte a epocii Edo, au fost constrite gradinile palatului Shugaku-in si gradinile palatului imperial Katsura (ambele in Kyoto);
  - mai tarziu, lipsa originalitatii din aceasta perioada este accentuata de patrunderea stilului european.
• Gradini din epoca moderna, de dupa restauratia Meiji (1868):
  - se apreciaza din nou vechile gradini pline de stanci simbolice, lipsite de vegetatie;
  - se construiesc, de asemenea, gradini in diverse stiluri si tendinte.