Arta Japoneza

Ikebana

Japonezii mai sunt cunoscuti ca locuitorii tarii "ciresilor in floare".

In Japonia ciresii sunt cultivati special pentru flori (specia nefructifera "cerasus pseudocerasus") carora, la inceputul pimaverii, le este dedicat Festivalul Ciresilor Infloriti.

Toamna, in septembrie, are loc Festivalul florilor de crizanteme, care simbolizeaza Yamato (denumirea veche a tarii).

In timp, crizantema a devenit o emblema, aflandu-se chiar si pe stema imperiala, iar numele celei mai inalte distinctii japoneze este "Ordinul Crizantemei".

In scrierile sale, Confucius numeste crizantema "floarea de aur", multe secole mai tarziu fiind numita de Linné chrysanthemum (chrysos = aur, anthos = floare, in limba greaca).

Sensibili iubitori de natura, Japonezii au ridicat aranjarea florilor la rang de arta, care poate fi intalnita sub denumirea de Ikebana (notiunea extinzandu-se de la numele artei la denumirea unui aranjament floral) kadoo ori seika.

Ikebana reprezinta aducerea vietii vegetale la dimensiunile unei incaperi, unei vaze, cu intentia transpunerii ei intro noua viata (in japoneza, ikeru = a face pe cineva sa traiasca, bana / hana = floare).

Ikebana este o arta a exprimarii simbolurilor prin aranjamente florale, fiind legata de vechi practici religioase. In timp, sensul religios a fost inlocuit de functia estetica a aranjamentului floral. Prin Ikebana se urmareste exprimarea echilibrului din natura, armonia natura - om, pacea sufleteasca, prilej de adanca meditatie, preocupare pentru rafinament, eleganta, gust, romantism.

Ikebana presupune respectarea unor reguli specifice:
• forma imperfecta, neregularitate
• infatisare simpla, saraca
• delicatete, fragilitate

Spre exemplu, o ramura trebuie sa aiba doar cateva flori, o crenguta de copac trebuie sa fie indoita sau nedezvoltata, etc.

Vechile reguli au evoluat odata cu evolutia societatii. De la o arta secreta, cum era in trecut, ikebana a devenit in prezent omniprezenta, invatarea si practicarea ikebanei fiind sprijinita si incurajata nu doar in Japonia.

Sunt mai multe forme de exprimare in Ikebana:

Rikka: stil clasic, fastuos, complicat, consemnat prin secolul al VI-lea;

Nageire: stil naturalist (aparut odata cu constructia pavilioanelor de ceai si ceremonia ceaiului, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea), mai aproape de natura, in care florile pot fi sprijinite pe marginea vazei, fapt nepermis pana atunci;

Seika sau Ryugibana: stil dezvoltat in perioada Edo (1603-1867), cand apar noi forme, din combinarile si modificarile stilurilor vechi; stilul secolului al XIX-lea a fost influentat si de raspandirea constructiei de locuiunte in stil occidental;

Moribana: stil ce se poate incadra atat in incaperile clasice cat si in cele moderne, in saloane, birouri, etc.

Jiyubana: stil de aranjament floral liber;

Zeneibana: stil de avangarda, creat pe la 1925 de fondatorul scolii Sogetsu.

Exista mai multe scoli ale artei aranjarii florilor; toate exprima dorinta omului de a se apropia de natura, de sensurile dezvoltarii sale si fazele de evolutie.

• Scoala Ikenobo
• Scoala Sogetsu
• Scoala Ohara
• Scoala Ko