Strabunii vremurilor noastre foloseau mierea in diverse ritualuri religioase, ca aliment, la prepararea unor bauturi, ca medicament pentru tratarea ranilor si plagilor infectate, pentru vindecarea afectiunilor gastro-intestinale, renale, respiratorii ...
Mierea este bogata in zaharuri si substante minerale, vitamine, fermenti (enzime), acizi organici.
Prezenta sarurilor minerale si a microelementelor in compozitia mierii variaza in functie de mai multi factori : matera prima (nectar sau mana), gradul de impurificare, conditii climatice, modul de extractie, prelucrare si conservare, etc.
vitamine: - hidrosolubile: Vitamina B1 (tiamina), Vitamina B2 (riboflavina), Vitamina B6 (piridoxina), Vitamina PP (niacina), Vitamina H (biotina), Vitamina B12 (cianocobalamina), Vitamina C (acid ascorbic), acid pantotenic, acid folic, rutina; - liposolubile: Provitaminele A, Vitamina K.
Perioada de conservare a calitatilor si proprietatilor mierii depinde de mediul ambiental (umiditate) si de anumite caracteristici ale mierii.
Spre exemplu, mierea de rapita, bogata in glucoza, este mai higroscopica si are o perioada de conservare mai scazuta fata de cea de salcam sau trifoi.
Pe langa calitatile nutritive, absolut remarcabile sunt si proprietatile terapeutice ale mierii eficientein tratarea afectiunilor - hepato-biliare, - cardio-vasculare, - respiratorii, - ale sistemului nervos, - ale aparatului urinar, - in bolile de nutritie - in bolile infectioase, - in afectiunile sanguine - in afectiunile cutanate.
Mierea este contraindicatapersoanelor care sufera de - obezitate, - diabet zaharat, - anumite tulburari alergice, etc.
Este foarte important, asadar, ca produsele apiterapice sa se administreze la indicatiile si sub supraveghere medicala de specialitate.
